România riscă să-și concentreze dezbaterea energetică exclusiv pe electricitate și stocare, neglijând o problemă structurală majoră: modernizarea sistemelor de termoficare și pregătirea orașelor pentru creșterea nevoii de răcire. Asociația Energia Inteligentă (AEI) avertizează că valurile de caniculă modifică profilul de consum, generând vârfuri de sarcină în timpul verii din cauza utilizării intense a aparatelor de aer condiționat, relateaza romanialibera.ro. Acest fenomen poate suprasolicita rețelele electrice în perioadele critice, necesitând o abordare proactivă.
Președintele AEI, Dumitru Chisăliță, subliniază că, deși România dispune de o infrastructură extinsă de termoficare, aceasta este afectată de pierderi, subfinanțare și dependență de subvenții. Menținerea unui model depășit, în loc de tranziția către sisteme moderne de încălzire și răcire urbană, reprezintă problema centrală. Expertul propune adoptarea treptată a soluțiilor de tip 4GDH și 5GDHC, bazate pe temperaturi joase, recuperarea energiei și integrarea stocării termice.
Aceste noi sisteme permit producerea simultană de electricitate, căldură și răcire prin trigenerare, reducând astfel presiunea asupra rețelelor electrice în momentele de vârf. Chisăliță atrage atenția că extinderea necontrolată a aparatelor individuale de aer condiționat poate amplifica insula de căldură urbană și poate duce la vârfuri de consum greu de gestionat. Soluțiile centralizate, în schimb, ar asigura o distribuție mai eficientă a energiei la nivel de oraș.
Analiza indică o creștere semnificativă a consumului de electricitate până în 2030, iar modul în care această cerere va fi gestionată – fragmentat, prin echipamente individuale, sau integrat, prin infrastructuri urbane moderne – va face diferența. În acest context, Bucureștiul ar trebui să migreze treptat de la modernizarea sistemului actual de termoficare către rețele de răcire urbană și stocare termică.
Alte orașe mari precum Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Oradea și Constanța ar trebui să implementeze modele adaptate specificului local, incluzând geotermia, trigenerarea sau răcirea centralizată pentru zonele dense. Mesajul central este că răcirea nu mai poate fi tratată ca o opțiune individuală, ci ca o infrastructură critică, similară încălzirii sau transportului.
Chisăliță avertizează că România riscă să repete erorile din sistemul de încălzire urbană dacă nu trece rapid la soluții integrate, precum rețele centralizate, pompe de căldură și stocare energetică. Ignorarea nevoii de răcire urbană și dependența de aparatele individuale pot agrava problemele energetice și de mediu în orașele mari.